TEMERILE CARE NE RUINEAZĂ VIAȚA: TEAMA DE EȘEC ȘI TEAMA DE RESPINGERE

Dacă ai fost crescut de părinți care ți-au spus mereu ce persoană bună ești, te-au iubit, te-au încurajat, te-au sprijinit și au crezut în tine, indiferent ce ai făcut sau nu, ai trăit având credința că ești o persoană bună și valoroasă. Până la vârsta de trei ani, aceasta convingere va fi complet asimilată și va deveni o parte fundamentală a modului în care te percepi pe tine însuți în relație cu lumea ta. Apoi indiferent ce ți se va întâmpla, vei continua să ai aceasta credință. Va deveni realitate a ta.

Cuvinte care schimbă vieți

Dacă ai fost crescut de părinți care nu au știut cât de puternice pot fi cuvintele și comportamentul lor în modelarea personalității tale, este foarte posibil ca ei să fi folosit cu ușurință o critică distructivă, dezaprobări și pedepse fizice sau emoționale pentru a te disciplina sau controla.

Dacă un copil este criticat continuu la o vârstă fragedă, ajunge curând să creadă că este ceva în neregulă cu el.

Nu înțelege de ce e criticat sau pedepsit, dar presupune că părinții săi știu adevărul despre el și că asta merită. Astfel, începe să simtă că nu este valoros sau demn de a fi iubit și că nu merită prea multe.

Aproape toate problemele de personalitate din adolescență și de la maturitate sunt bazate pe ceea ce psihologii numesc dragoste neexprimată.

Copilul are nevoie de iubire precum trandafirii de ploaie.

Atunci când copiii nu se simt iubiți, devin nesiguri și expuși. Ei se gândesc: “Nu sunt suficient de bun.” Încep astfel să adopte comportamente compensatorii care să suplinească aceasta anxietate interioară. Un asemenea sentiment de privare de dragoste este manifestat printr-o conduită greșită, probleme de personalitate, izbucniri de furie, depresie, deznădejde, lipsă de ambiție și probleme cu oamenii și de relaționare.

Cele mai puternice temeri ale noastre

Copilul se naște fără temeri, cu excepția fricii de a cădea și de zgomot puternic. Toate celelalte îndoieli trebuie să-i fie inoculate pe masură ce crește. Cele două temeri majore pe care le dezvoltăm toți sunt:

  • teama de eșec (sau de pierdere)și
  • teama de critică (sau de respingere).

Începem să învățăm frica de eșec dacă suntem criticați și pedepsiți continuu atunci când încercăm ceva nou sau diferit.

Se țipă la noi și ni se spune: “Nu! Pleacă de acolo! Opreste-te! Pune jos lucrul acela!” Pedepsele fizice și dragostea neexprimata, posibilitați care ne sperie și ne fac să devenim nesiguri, însoțesc adesea aceste izbucniri și critici.

Începem curând să credem că suntem prea mici, prea slabi, incompetenți, neadecvați și incapabili de a face ceva nou sau diferit. Exprimăm aceste sentimente folosind cuvintele: “Nu pot, nu pot, nu pot.” De fiecare dată când ne gândim să facem un lucru nou sau plin de provocări, răspundem automat cu stări de frică, tremurat și rău la stomac. Reacționăm ca și cum ne-ar fi teamă să fim bătuți. Spunem: “Nu pot”, la nesfârșit.

Frica de eșec este motivul principal de nereușită în viața adultă. Ca urmare a criticilor distructive din copilarie, ezităm ca adulți.

Ne vindem ieftin. Renunțăm chiar înainte de a încerca prima oara. În loc să ne întrebuințăm capacitățile uimitoare ale minții pentru a ne da seama cum putem obține ceea ce ne dorim, ne folosim judecata în scopul de a crea motive din cauza cărora nu putem acționa și, astfel, lucrurile pe care ni le dorim nu sunt posibile pentru noi.

Traumatizanta teamă de a nu fi iubit

A doua temere majoră care ne pune piedici, ne diminuează încrederea și ne distruge dorința de a avea o viață fericită o reprezintă frica de respingere și expresia sa, critica.

Aceasta emoție este învățată în copilaria timpurie ca rezultatal dezaprobării exprimate de părinții noștri de fiecare dată atunci când făceam ceva ce nu le plăcea sau pe care nu îl așteptau de la noi.

Ca urmare a faptului că nu eram pe placul lor, ei deveneau furioși și nu își exprimau dragostea și aprobarea de care aveam atâta nevoie în copilarie.

Frica de a nu fi iubit și de a ramâne singur este atât de traumatizantă pentru un copil, încât el își adaptează curând comportamentul și face orice crede că se va bucura de aprobarea părinților săi. Își pierde spontaneitatea și unicitatea. Începe să creada: “Trebuie! Trebuie! Trebuie!” Astfel, ajunge la concluzia: “Trebuie să fac orice vor mama și tata, altfel nu mă vor iubi și voi fi singur!”

Cel mai mare dar pe care îl poate face un adult: dragostea necondiționată

Ca adult, un copil crescut cu ceea ce se numește “dragoste condiționată” (opusă celei necondiționate, cel mai mare dar pe care o persoană îl poate oferi alteia) devine foarte sensibil la părerile celorlalți.

El nu poate face nimic dacă există cea mai mică posibilitate ca altcineva să nu îl aprobe.

Își proiectează relația din copilarie cu părinții săi asupra persoanelor importante din viața sa adultă – partener de viață, șef, rude, prieteni, persoane cu autoritate – și încearcă astfel cu disperare să le câștige aprobarea sau, cel puțin, să nu o piardă.

Temerile de eșec și de respingere, cauzate de critica distructivă în copilaria timpurie, sunt cauzele de bază ale celor mai multe motive de nefericire și anxietate în viața adultă. Senzația continuă este aceea că “Nu pot!” sau “Trebuie!” Cel mai îngrozitor sentiment îl avem atunci când simțim că “Nu pot, dar trebuie!” sau “Trebuie, dar nu pot!”

Ne dorim să facem ceva, dar ne este frica de eșec sau pierderi, sau, dacă nu ne este teamă de pierderi, ne este frică de dezaprobări. Vrem să întreprindem ceva pentru a ne îmbunătăți viața, la serviciu sau acasă, dar ne este teamă că am putea eșua sau că altcineva ne-ar putea critica, ori ambele.

Celor mai mulți oameni, temerile le guvernează viețile. Tot ce fac se bazează pe evitarea eșecului sau a criticii. Se gândesc continuu să nu își asume riscuri, în loc să lupte pentru atingerea obiectivelor lor. Ei caută mai degrabă siguranța decât oportunitatea.

Vrei să ai succes? Dublează-ți rata de eșec!

Autorul Arthur Cordon l-a abordat odată pe Thomas J. Watson Sr., fondatorul IBM, și l-a întrebat cum ar putea să aibă succes mai repede ca scriitor. Thomas J. Watson, unul dintre magnații mediului american de afaceri, a replicat cu aceste cuvinte profunde:

“Dacă vrei să ai succes mai repede, trebuie să-ți dublezi rata de eșec. Succesul este complementar eșecului.”

De fapt, cu cât ai eșuat mai mult, cu atât este mai probabil să te apropii de un mare succes. Nereușitele tale te-au pregătit să obții izbânda. De aceea, ai impresia că o perioada de noroc urmează după o alta de ghinion. Când ești nesigur, “dublează-ți rata de eșec”. Cu cât încerci mai multe lucruri, cu atât ai șanse sporite să fii triumfător. Vei reuși să-ți depășești temerile doar făcând lucrul de care te temi până când frica nu va mai avea control asupra ta.

(Fragment din volumul “Schimbând gândirea, îți schimbi viața” de Brian Tracy)

Lasati un comentariu