UN LUCRU CARE ÎI VA SURPRINDE PE MULȚI: NU EXISTĂ DEMOCRAȚIE! DE FOARTE MULT TIMP …

1. O REVEDERE DUPĂ PATRU ANI DE INTERDICȚII

Drumul curgea lin, în serpentine strânse ce se încolăceau pe după culmile munților de unde, din când în când, se putea zări marea. Cerul stătea să mijească a zi, cu luminile firave de dinaintea răsăritului. În față, dincolo de mare, se zărea conturul abrupt și majestuos al Muntelui.

Mă gândeam ce o să spună Yannis când o să mă vadă acum, la aproape patru ani de la ultima noastră întâlnire. Îmi trecu rapid prin minte și posibilitatea ca Yannis să nu mai fie, însă alungai “himera” la fel de repede precum apăruse. Nu cred că eram pregătit de așa ceva, deși Yannis avea o vârstă și mai fusese și virusul ăsta minune băgat într-o ecuație care acum patru ani părea imposibilă.

Mi-era atât de dor de Yannis încât nu am oprit mașina la Kyria Marianthi, acolo unde trăgeam eu de obicei când veneam în sat, ci m-am dus direct la taverna lui Yannis. Soarele abia răsărea pe după culmile Muntelui când motorul mașinii se opri din tors.

Nu mă așteptam ca Yannis să fie treaz la ora aia, ci pur și simplu voiam să mă asigur că taverna e tot acolo. Pentru mine Yannis si taverna sa erau unul și același lucru. Cred că și el avea aceeași percepție.

Primul semn bun a fost că taverna era tot acolo, neschimbată, poate ușor obosită. Se vedea că nu se mai îngrijise cineva de ea. De obicei Yannis vopsea lemnaria si scaunele primăvara, înainte de sezonul vacanțelor. Culorile palide, sterse de arșița soarelui ale lemnăriei, nu păreau a fi de bun augur.

Am pășit pe terasa tavernei exact în momentul în care discul roșiatic al luminătorului cel mare ieși cu totul de după creasta Muntelui. Printre ramuri de viță de vie și tulpini de leandru, terasa se inundă de raze roșiatice ce părea a o aprinde în flăcări. Apoi, pe măsură ce astrul incandescent se ridica și devenea din ce în ce mai galben și mai strălucitor, umbra punea din nou stăpânire pe terasă. Jocul de lumini și umbre n-a durat prea mult, însă suficient ca să orbească temporar niște ochi obosiți de nesomn și de ore bune de condus prin noapte.

Când privirea îmi reveni, în capătul celălalt al terasei, acolo unde era intrarea în tavernă, trona o imensitate de om.

– Ti káneis, kirie Ronaldo?, se auzi vocea groasă și puternică a lui Yannis. Te-ai rătăcit prin Grecia?

– Yaaaaaaaniiiiiis!, am zbierat și eu în liniștea pastorală care ne înconjura. Kala, kala, spusei eu.

Am vrut să spun că mi-a fost tare dor de el (mă gândeam cum să spun asta în engleză pentru că în greaca mea de trei cuvinte nu exista o traducere pentru “dor”, iar “mou éleipses” (mi-ai lipsit) suna prea ciudat), însă nu mai apucai pentru că din doi pași fu lângă mine și mă luă în brațe mai să-mi fărâme oasele.

Nu mai țin minte dacă v-am spus, dar e greu să obții o îmbrățișare de la un grec, mai ales dacă ești străin.

Însă ăsta era Yannis și de aceea îmi era atât de dor de el. Îi răspunsei și eu cu o îmbrățișare puternică, însă oricât de puternică aș fi încercat să o fac, tot era mult mai firavă decât a lui.

– De unde știai că am să vin?, întrebai eu curios.

– N-am știut. Însă mi-am zis în sine: ce nebun (trelós) oprește cu mașina în fața tavernei lui Yannis la ora 6 dimineața? Numai Ronaldo poate să facă asta, se hlizi Yannis la mine. Bine că ai venit, că am o grămadă de lucruri să te întreb. Dar înainte de asta, ia zi ce vrei să mănânci? Că bănuiesc că ți-o fi foame după atâta amar de drum. Mai am niște musaca și, dacă vrei, îți fac și o omletă. Salata e din partea casei, dar vinul (krasí) îl dai tu, zise grecul care – ca orice grec – nu se putea dezbăra de năravul comerciantului din el.

– Păi, stai să mă cazez și vin după aia să mănânc, am spus eu politicos.

– Lasă cazarea că doar nu vrei s-o trezești pe kiria Marianthi cu noapte în cap, îmi spuse Yannis grijuliu. Ieri a fost și ziua lu’ fii-su și l-au sărbătorit aici, la tavernă. Au stat până pe la vreo două, așa că nu te du acum la ei pentru că dorm la ora asta.

2. AȚI AUZIT DE „METECI”?

Am acceptat micul dejun matinal și, în timp ce m-am dus la toaletă să mă spăl pe mâini și să dau cu apă pe ochi pentru ca să mă trezesc mai bine, Yannis aranjă rapid masa. Știam că e doar un pretext de povești și că, în nici un caz, nu va fi o masă servită în tăcere. Măcar atât știam și eu despre Yannis: că nu este un taciturn.

După ce a pus masa, după ce a turnat câte două tzipuro pentru amândoi pe care le-am evaporat rapid, au sosit și paharele de vin cu cana de un litru de vin sec alb (xiró lefkó krasí) aferentă.

– Ce faci, Yannis? Cum merge afacerea?, am început eu ușor.

– Cum să meargă? Au nenorocit ăștia totul cu virusul lor cu tot, izbucni Yannis. Nu știu cum a fost la voi, dar pe la noi a fost jale. Nu puteai să ieși din casă decât cu aprobare de la poliție. Au vrut să-mi închidă taverna pentru că nu eram vaccinat. Au fost presiuni mari. Bine, nu la noi în sat, dar în țară mulți oameni au avut de ales între a avea un loc de muncă și a se vaccina. De când mă știu, nu am mai văzut așa ceva.

Se fac reguli împotriva Constituției și se fac legi împotriva poporului, știindu-se că cei mulți nu doresc așa ceva.

– Păi, fac legi care să vă protejeze, spre binele vostru …, am mai turnat eu puțin gaz peste foc.

– Nu se poate așa ceva. Poate la voi se poate. Însă în țara care a inventat democrația cu sute de ani înainte de Hristos, așa ceva nu este posibil, spuse agitat Yannis.

– Dar ce are de a face democrația cu pandemia?, am întrebat eu mimând inocența.

– Cum ce are a face?!, se ambală grecul.

Se opri puțin din discurs, mă privi pătrunzător, trase aer în piept, scoase un oftat ușor și reluă:

– Trebuie să știi că ceea ce crezi tu (și cei mai mulți dintre oameni) că este democrație, nu este nici pe departe democrație. Democrația adevărată a apărut în Atena antică.

Societatea ateniană de acum 2.600 de ani era împărțită în patru clase:

• eupatrizi (care însemna aristocrația, stăpînii de sclavi),
• demos (din care făceau parte meșteșugarii, comercianții, fermierii),
• sclavii și
• metecii (adică străinii – care nu aveau cetățenie și, ca urmare, nu aveau drepturi politice – nu puteau vota, nu puteau fi aleși în structurile de conducere, administrative, militare, judecătorești etc.).

Evident sclavii nu aveau nici un fel de drepturi, iar cei care puteau vota erau doar adulții de sex masculin din primele două clase: aristocrații și clasa mijlocie.

Mai este un lucru interesant la democrația ateniană: metecii – adică străinii – nu aveau voie să voteze indiferent de câte generații ale familiei au trăit în oraș.

Deci toate deciziile erau luate direct de către poporul din cetate, iar străinii nu puteau influența în nici un fel aceste decizii. Ia spune: cât anume din politica unei țări UE mai este făcută numai de poporul din țara respectivă?

Dacă este să ne raportăm la democrația ateniană, chiar noțiunea politică de UE este, prin definiție anti-democratică deoarece nu poporul decide ceea ce dorește să facă în țara sa (fie că vorbim de Grecia sau de România sau de orice altă țară din UE), ci o adunătură de oameni care nu știu mai nimic despre Grecia sau România. Niște meteci!

Acum înțelegi de ce veneticii nu aveau drepturi politice? Aveau orice alte drepturi (juridice, economice), dar nu politice.

3. DE UNDE VINE EXPRESIA “LEGI DRACONICE”?

Mai trebuie să știi că Atena nu a fost de la început un stat-oraș democratic și că, multă vreme, a fost condusă de regi. Pentru că unii dintre acești regi abuzau de putere și deveneau tirani, poporul și înțelepții (intelectualii de atunci) s-au gândit la o formă de guvernare care să împiedice derapajele spre tiranie (dictatură) și care să garanteze că tot ceea ce se întâmplă în cetate este voința poporului, nu a unei singure persoane.

Mai era o problemă cu legile de atunci: ele circulau doar în forma orală (ca și cutume), erau cunoscute mai ales de aristocrați și puteau fi ușor interpretabile în favoarea lor. Primul care a intervenit pentru a pune capăt abuzurilor aristocrației și a face ordine în cetate a fost Dracon. În timpul celei de-a 39-a Olimpiade, în care a avut loc în anul 622 sau 621 î.Hr., Dracon a redactat primul cod scris de legi. Aceste legi (θεσμοί – thesmoi) au reprezentat prima constituție scrisă a Atenei. Pentru ca nimeni să nu spună că nu le cunoaște, legile au fost scrise pe tăblițe de lemn (ἄξονες – axones) și au fost puse într-un loc public, pentru a putea fi citite de orice cetățean.

Legile lui Dracon erau extrem de dure și prevedeau pedeapsa cu moartea inclusiv pentru abateri mărunte precum furtul unei verze. Pesemne că existau multe astfel de abateri mărunte în cetate care nu puteau fi eliminate decât pedepsind foarte aspru pe cei care le comiteau. De aceea, până în ziua de azi, se spune despre niște reguli care sunt extrem de dure că sunt … “draconice”. De asemenea, orice debitor al cărui statut era inferior celui al creditorului său deveneau sclav dacă nu-și putea achita datoria.

Despre Dracon nu se știu prea multe lucruri, însă nu a fost iubit deloc de mulți dintre atenieni pentru legile sale. Unii zic ca Dracon a murit sufocat de multitudinea de cămăși și haine aruncate pe capul său de către unii dintre spectatori (mult prea entuziasmați), la finalul unei piese de teatru în care a jucat. Alții spun că Dracon a fost alungat din Atena, de către atenieni, pe insula vecină Aegina, unde și-a petrecut restul vieții.

– Și unde vrei să ajungi cu Dracon ăsta al tău?, am întrebat eu după ce am băut paharul cu vin rece dintr-o sorbitură.

4. NEGUSTORUL CĂRUIA ÎI DATORĂM DEMOCRAȚIA

– Stai să vezi!, replică grecul. La vreo 20 de ani după legile lui Draco, un negustor din artistocrația ateniană se face remarcat odată cu disputa dintre Atena și Megara asupra controlului Insulei Salamina. Pe la 600 î.Hr. Solon – căci despre el e vorba – devine comandantul armatei ateniene și obține victorii decisive asupra cetății vecine, Megara. După război faima sa în rândul atenienilor crește și, pe la 594 î.Hr. (unii zic că ceva mai târziu, undeva între 580-570 î.Hr.), Solon devine arhont (guvernator – cea mai înaltă funcție administrativă din Atena). Oracolul de la Delphi i se arată de bun augur atunci când îi spune:

“Așează-te acum în mijlocul navei, căci ești pilotul Atenei. Prinde repede cârma în mâini; ai mulți aliați în orașul tău.”

Pentru Solon acesta este semnalul că trebuie să facă schimbări fundamentale și de durată în orașul său.

În acel moment, societatea din Atena se confrunta cu o depresie economică și o decadență morală din cauza unei crize agricole. Fermierii nu-și puteau rambursa datoriile față de proprietarii bogați și, în schimb, erau vânduți ca sclavi, inclusiv soțiile și copiii lor.

Proprietatea asupra terenurilor agricole devenise concentrată în mâinile unei mici aristocrații. Aceasta însemna că un număr semnificativ de cetățeni erau forțați să lucreze ca dependenți (hektemoroi) de clasa pământeană căreia îi plăteau o șesime din recoltele lor sau chiar să devină sclavi dacă nu își puteau plăti datoriile.

Solon a fost însărcinat să găsească un remediu pentru această problemă tot mai mare și a primit titlul de diallaktes sau mediator.

În primul rând, Solon abrogă toate legile lui Dracon.

Apoi, printr-o decizie la fel de surprinzătoare, Solon propune anularea tuturor datoriilor hektemoroi-lor, ceea ce a făcut ca un mare număr de cetățeni atenieni să fie eliberați din sclavie. Acest plan a fost denumit seisachtheia sau „scuturarea de poveri”.

Pentru a preveni alunecarea muncitorilor săraci în sclavie, Solon a interzis, de asemenea, folosirea propriei persoane sau a membrilor familiei ca garanție pentru împrumuturi. Acest lucru l-a făcut foarte popular printre oameni. 

5. UN “ARANJAMENT” ÎNTRE PRIETENI

– Din câte știu eu, a existat și un episod interesant cu aceste reforme radicale ale lui Solon. Se spune că, în calitate de arhont, Solon ar fi discutat cu câțiva prieteni despre reformele pe care intenționa să le pună în practică. Aflând că era pe cale să anuleze toate datoriile, acești prieteni ai lui s-au împrumutat de la alții și au cumpărat rapid niște terenuri. 

Solon a anulat datoriile tuturor, iar prietenii au rămas cu terenurile și nu au mai restituit banii. Bănuit de complicitate la acest aranjament al prietenilor săi, Solon și-a respectat totuși propria lege și i-a iertat pe cei care îi datorau bani. Unii spun că nivelul datoriilor către Solon ar fi fost destul de mare (unii vorbesc de cinci talanți, iar alții spun că ar fi fost chiar cincisprezece talanți). Însă prietenii lui nu și-au plătit niciodată datoriile.

– Acu’ să nu crezi că toți grecii au fost sfinți, kirie Ronaldo, chiar dacă sunt foarte mulți în calendar, zâmbi grecul pe sub mustață.

– Daaa, știu. Și chiar dacă în Rai se vorbește numai grecește, îl tachinai eu pe Yannis.

– Ai face bine să înveți și tu greaca dacă vrei să ajungi și tu pe acolo, replică grecul. Nu știu cum o să te descurci tu pe acolo, mă avertiză el.

– Las’ că mă bazez pe tine ca traducător, i-o întoarsei eu. Însă tot nu pricep unde vrei să ajungi cu Solon ăsta al tău. Ia mai adu o carafă de vin, dacă vrei să mai ascult ce ai de spus.

Yannis știa că nu e de joacă cu o astfel de cerere, mai ales că nota de plată creștea în favoarea lui. Dispăru rapid în bucătărie, de unde reveni cu o carafă aburindă de vin. Soarele deja se ridicase pe cer și căldura începea să se facă simțită, așa că vinul rece merse direct la suflet.

6. NU NUMAI ELITA ARISTOCRATICĂ POATE AVEA ACCES LA FUNCȚIILE CETĂȚII

– Nu știu dacă știi, kirie Ronaldo, însă pe lângă schimbarea practicilor de îndatorare, Solon a restructurat și sistemul de clase atenian, creând patru grupuri distincte clasificate după volumul producției agricole și, prin urmare, după avere. Acestea clase erau: pentakosoimedimnoi, hippeis, zeugitai și thetes.

• Cei mai înstăriți, pentakosoimedimnoi erau cei al căror pământ producea cel puțin 500 de banițe (medimnoi) de porumb sau echivalentul acestora în alte bunuri. Doar ei erau eligibli pentru a fi strategoi (generali sau guvernatori militari).
• Urmau hippeii, sau cavalerii, care produceau intre 300 si 500 de banițe anual. Ei aveau suficientă avere pentru a se echipa și a face parte din cavalerie.
• Zeugitai erau cei care produceau intre 200 si 300 de banițe sau erau meseriași. Averea pe care o aveau le oferea posibilitatea de a se echipa doar pentru a face parte din infanterie.
• Cea mai de jos clasă erau thetes care produceau mai puțin de 200 de banițe sau care erau doar lucrători pe pământul altor oameni. În caz de război, aceștia erau înarmați cu praștia sau erau vâslași pe corăbii.

Doar primele trei clase aveau drepturi politice și puteau fi alese în posturi publice, dar totuși aceasta era o măsură foarte importantă pentru acea vreme.

Prin această împărțire în clase, Solon a redus cerințele care existau în ceea ce privește calificările financiare și sociale care se aplicau alegerilor pentru o funcție publică. 

Înainte de reformele lui Solon, statul atenian era administrat de nouă arhonți numiți sau aleși anual de Areopag pe baza originii aristocratice și a bogăției. Areopagul cuprindea foști arhonți și avea o influență foarte mare și ca organism consultativ. Cei nouă arhonți depuneau jurământul în funcție stând ceremonial pe o piatră din agora, declarând că sunt pregătiți să dedice o statuie de aur dacă s-ar descoperi vreodată că au încălcat legile. Exista și o adunare a cetățenilor atenieni (Ekklesia), dar care nu includea clasa cea mai de jos (thetes), iar procedurile sale deliberative erau controlate de aristocrație.

Prin urmare, nici un arhont nu putea fi tras la răspundere pentru încălcarea jurământului. Doar Areopagul putea face acest lucru, însă acest lucru rar se întâmpla deoarece acolo erau foști arhonți, iar legăturile foștilor cu actualii erau foarte strânse.

Solon a legiferat ca toți cetățenii să fie admiși în Ekklesia și ca o instanță (Heliaia) să fie formată din toți cetățenii. Heliaia pare să fi fost Ekklesia, sau o parte reprezentativă a acesteia, care stătea ca juriu.

Dându-le oamenilor de rând puterea nu numai de a alege oficiali, ci și de a-i chema la răspundere, Solon pare să fi pus bazele unei adevărate republici. 

Unii spun că Solon ar fi creat un Consiliu al celor 400, format din reprezentanți din cele patru triburi ateniene, pentru a servi drept comitet de conducere pentru Ekklesia extinsă. 

Solon a încercat și să reformeze și moravurile atenienilor. A desființat unele legi care dădeau doar bărbaților dreptul de a avea proprietate și care necesitau o sumă mare dacă zestre. De asemenea, a dat oricărui cetățean dreptul de a acționa în justiție în numele altui cetățean și a forțat fiecare om să ia parte la războaie. Astfel, el a subliniat importanța de a fi activ politic pentru binele statului.

De asemenea, întrucât înțelesese că agricultura nu poate aduce oameni suficienti pentru a trăi, el și-a propus să facă din Atena un centru comercial puternic și să pună navele ateniene să traverseze Marea Egee și Marea Mediterană.

El a interzis exportul oricărui alt produs decât uleiul de măsline și a oferit avantaje pentru ca comercianții străini să se stabilească în Atena. Acesta a fost el a pus bazele creșterii economice a Atenei, care ar oferi orașului dezvoltarea culturală și puterea militară.

Revoluționarele legi ale lui Solon erau înscrise pe plăci mari de lemn sau cilindri atașați la o serie de osii care stăteau în poziție verticală în centrul cetății. 

7. „NU CONSIDERA PE OM FERICIT PÂNĂ NU VA FI MORT”

Când Solon și-a încheiat lucrările de reformare, a părăsit Atena pentru a naviga în jurul lumii. 

Se spune că, înainte de a pleca, i-a pus pe atenieni să semneze un contract conform căruia vor păstra acele reforme cel puțin 10 ani înainte de a face vreo schimbare în sistemul politic. 

În acest fel, Solon a vrut să prevină orice instabilitate politică până când orașul va deveni din nou puternic și își va reveni din problemele sale politice.

Prima sa oprire a fost Egiptul. Acolo, potrivit lui Herodot, l-a vizitat pe faraonul Egiptului, Amasis al II-lea. Plutarh ne spune că Solon a petrecut ceva timp și a discutat filosofie cu doi preoți egipteni, Psenophis din Heliopolis și Sonchis din Sais. 

Un personaj din două dintre dialogurile lui Platon (Timeu și Critias) susține că Solon a vizitat templul lui Neith din Sais și a primit de la preoții de acolo o relatare despre istoria Atlantidei. 

Apoi, Solon a navigat în Cipru, unde a supravegheat construirea unei noi capitale pentru un rege local. În semn de recunoștință regele și-a numit noua capitală Soloi.

Călătoriile lui Solon l-au adus în cele din urmă la Sardes, capitala Lidei. Atât Herodot, cât și Plutarh, menționează că Solon s-a întâlnit acolo cu regele Cresus căruia i-a dat sfaturi pe care regele lidian nu a reușit să le aprecieze decât atunci când a fost prea târziu. Cresus se considera a fi cel mai fericit om în viață și Solon îl sfătuise:

„Nu considera pe om fericit până nu va fi mort”. 

Raționamentul a fost că, în orice moment, roata norocului s-ar putea întoarce chiar și pentru cel mai fericit om și-i poate face viața mizerabilă. Abia după ce și-a pierdut regatul în fața regelui persan Cyrus, în timp ce își aștepta execuția, Cresus a recunoscut înțelepciunea sfatului dat de Solon. 

Cu toate acestea, la numai patru ani după ce Solon plecase, Pesistratus a preluat puterea în Atena și a stabilit tirania. Solon, un puternic adversar al lui Pesistratus, a fost ucis în Cipru, la vârsta de 80 de ani, la scurt timp după ce tiranul a preluat controlul.

Pausanias l-a enumerat pe Solon printre cei șapte înțelepți ai lumii antice, ale căror aforisme împodobeau templul lui Apollo din Delphi. Solon este cel care pune bazele democrației ateniene.

8. DE UNDE AVEM TERMENUL DE “DEMOCRAȚIE”?

– Tot nu îmi dau seama unde vrei să ajungi cu istoria democrației, intervenii eu. (Aveam eu niște bănuieli că toate aceste informații ale grecului aveau să explodeze într-o afirmație uluitoare la adresa democrației, însă mă irita faptul că nu întrezăream o finalitate la discursul lui Yannis.)

– Ai puțină răbdare, kirie Ronaldo, și o să vezi că o să merite vinul petrecut cu mine.

Dădu repede pe gât paharul cu vin, își drese glasul și mă întrebă:

– Ia, zi, kirie Ronaldo, cine a botezat democrația? Cui datorăm această minunată idee?

– Nu știu, mă  bâlbîi eu. Platon? Aristoteles?

– Ochi (Nu)! E vorba de Cleisthenes. El este considerat a fi „părintele democrației ateniene”. Dacă Solon a creat premisele pentru apariția democrației și a mai atenuat din puterea artistocraților, Cleisthenes (undeva pe la 508–507 î.Hr.) a destrămat puterea aristocraților prin organizarea cetățenilor Atenei în zece grupuri în funcție de cartierul în care locuiau, mai degrabă decât de averea lor.

Asta a fost o revoluție de o amploare fără precedent în istoria Greciei și chiar în istoria antică a lumii.

Acest sistem de reforme politice introdus de Cleisthenes a fost denumit de acesta “demokratia” sau „conducerea de către popor” (de la demos – „popor” și kratos – „putere”). A fost prima democrație cunoscută din lume. Și unica.

Acest sistem a fost compus din trei instituții separate:

• ekklesia – un organism suveran de guvernare care a scris legi și a dictat politica externă; 
• boule – un consiliu de reprezentanți ai celor zece triburi ateniene și
• dikasteria – tribunalele populare în care cetățenii argumentau cauze în fața unui grup de jurați aleși aleator. 

Deși această democrație ateniană avea să supraviețuiască doar două secole, inventarea ei de către Clisthenes, „tatăl democrației”, a fost una dintre cele mai durabile contribuții ale Greciei antice la lumea modernă. 

– Păi … care este legătura dintre democrația antică ateniană și pandemia prin care am trecut?, îmi amintii eu de începutul discuției noastre.

9. ÎN LUME NU MAI EXISTĂ DE DEMULT DEMOCRAȚIE!

Yannis mă privi în ochi pătrunzător și extrem de serios. Era semn că urma să spună ceva extrem de important. Un alt pahar de vin fu dat rapid peste cap de grec. Prins în transa momentului revelator, am sorbit și eu cu nesaț vinul din pahar.

Umplui din nou ambele pahare și mă bucuram de aburirea lor la contactul cu vinul rece din cană când arătătorul de la mâna dreaptă a grecului se înfipse în aer înainte ca Yannis să devină extrem de sobru și să grăiască mult mai grav și mai răspicat:

– Ceea ce vreau să spun este că, în lumea de azi, nu există democrație. Nici în Grecia, nici în România, nici în Statele Unite ale Americii, nici în Anglia sau în orice altă țară care se laudă că este o democrație. Nu mai există așa ceva. Singura democrație care a existat vreodată a fost cea din Atena în perioada lui Cleisthenes și a lui Pericles. Aristocrația de mai târziu și din toate timpurile a refuzat să predea puterea către popor.

Ochii mei pesemne că trădau o uimire amestecată cu neîncredere, pentru că Yannis se aplecă spre mine pentru a veni cu argumente:

– Democrația ateniană era o democrație directă. De aceea era eficientă … Nu mai există democrații directe în lume, ci doar ceea ce ne păcălesc ăștia că se cheamă “democrații reprezentative”. Într-o așa-zisă “democrație reprezentativă”, oamenii votează pentru niște reprezentanți care, la rândul lor, adoptă apoi legi. Ai văzut și tu cât de mult mai țin cont acești reprezentanți de voința poporului în momentul în care devin aleși, fie că sunt parlamentari, fie că sunt primari, consilieri, demnitari etc.

În adevărata democrație, în democrația directă, oamenii decid asupra politicilor fără nici un intermediar.

În democrația ateniană cetățenii votau direct legile și deciziile executive.

De exemplu: dorea conducerea cetății să facă o canalizare într-un anumit cartier? Se supunea la vot. Dacă cetățenii erau de acord cu acea canalizare, se declanșa proiectul. Dacă nu, nu.

Într-un fel sau altul, bogații acestei lumi ne-au făcut să credem că e mai bine să avem o democrație reprezentativă.

Adică de ce să ne spunem noi părerea despre un proiect al cetății sau despre o lege care afectează toți cetățenii? E dificil de vorbit cu toți – au zis oligarhii. Nu mai bine votăm prin reprezentanți? Și uite așa ne-am procopsit cu o formă de guvernare care nu are nimic de-a face cu democrația în forma ei originară.

E mult mai ușor să mituiești câțiva reprezentanți decât să cumperi un întreg popor.

Acum, cu sistemele lor electronice de votare, pot impune ușor oamenii pe care îi doresc.

Alegerile din ziua de azi sunt o mare farsă.

Uită-te cum a fost ales Bush Jr. sau Biden. Și la noi, în Grecia; ne trezim că ne conduc oameni pe care nu i-am ales noi, ci au fost aleși de alții, adică de cei care conduc azi lumea. Iar acești oameni care ne conduc fac legi împotriva intereselor țării.

Știi ce înseamnă asta, în fapt? … Trădare!…

10. POPORUL? O MASĂ DE PROȘTI CARE NU ȘTIU CE VOR

De ceva timp, bogații acestei lumi s-au săturat de tot ceea ce au și caută adrenalina în altă parte.

Adevărata putere azi nu este să ai bogații cu nemiluita, ci să controlezi pe ceilalți, să-i robești, să-i subjugi, să faci ce vrei cu ei. Oculta de azi crede că oamenii de rând sunt proști și nu se pot conduce pe sine.

Drept urmare au nevoie de o elită care să-i conducă. Această așa-zisă “elită” (care se vrea a fi și nemuritoare – vezi religia transumanistă în care se bagă enorm de mulți bani) are un plan pe care îl consideră a fi cel mai bun:

• reducerea masivă a populației și
• transformarea celor puțin rămași în sclavi.

Evident că planul lor este îmbrăcat frumos în poleiala ecologistă. Adică ei fac asta pentru că – vezi, Doamne! – vor să salveze planeta.

Mașini electrice în loc de mașini clasice, taxarea excesivă a mașinilor clasice, dispariția numerarului, introducerea banilor virtuali și a sistemului creditului social, introducerea de cip-uri în corpul uman, orașele de 15 minute (sau orașele-lagăr)  – toate aceste nu sunt decât forme de control.

Până acum ideile acestea erau catalogate drept “teorii ale conspirației”, însă acum nici nu se mai feresc de noi. Dacă urmărești întrunirile Forumului Economic Mondial (World Economic Forum) ai să vezi că aceste lucruri sunt spuse franc, în față, în lumina reflectoarelor, în fața presei.

11. “AMPRENTA DE CARBON ZERO” ÎNSEAMNĂ DISPARIȚIA TUTUROR FIINȚELOR VII

Așa, ca o paranteză, mie-mi place mult chestia aia cu “amprenta de carbon zero”, care prinde tare mult la proști. Păi, ăștia nici nu înțeleg ce li se întâmplă. Amprentă zero de carbon înseamnă să nu mai existe viață pe Pământ. Toate ființele vii emit dioxid de carbon. Inspirăm aer (azot și oxigen) și expirăm dioxid de carbon.

Cum, adică, să ajungi la zero cu dioxidul de carbon? Păi asta înseamnă să omori toate ființele vii de pe planetă.

Eu la școală am învățat că dioxidul de carbon emis de ființele vii este absorbit de plante pentru fotosinteză.

Nu există fotosinteză fără dioxid de carbon …

Nu vezi ce aberații se emit? … Iar lumea le crede … Așa cum crede că trebuie să omorâm vacile pentru că trag prea multe pârțuri.

Se opri din discurs și râse cu poftă. Un râs amar mă cuprinse și pe mine.

– Chiar așa, de ce insistă pe omorârea vacilor?, întrebai încercând să văd o altă perspectivă decât cea ecologică.

– Din mai multe motive. În primul rând copiii au nevoie de proteine – carne – pentru dezvoltarea corpului, dar în special, a creierului. Pe de altă parte, copiii au nevoie de lapte pentru dezvoltarea oaselor. Deci, dintr-un foc, omori două vrăbii: controlezi dezvoltarea mintală a generațiilor viitoare, dar și dezvoltarea fizică a acestora. E vorba tot de control. Vor primi carne și lapte doar cei care vor fi selectați sau cei care își vor permite (adică cei cu bani).

Controlează apa și hrana, și vei controla populația.

12. PLANDEMIA – PRIMUL SEMNAL LA NIVEL GLOBAL CĂ NU MAI EXISTĂ DEMOCRAȚIE ÎN LUME

– Și legătura cu pandemia?

– Plandemia este doar începutul unei alte etape, o etapă la scară mondială. Au mai fost etape la scară mondială, dar care nu au fost “promovate”. De data asta au lansat un virus și, folosindu-se de mass media, au creat o isterie la nivel mondial. Apoi au venit cu serul așa-zis “salvator”.

Tactica este veche de când lumea: inventează o problemă, arunc-o prostimii, apoi vino cu soluția în calitate de “salvator”.

Ceea ce am vrut să-ți spun este că dacă am fi trăit într-o democrație reală, ateniană  – dacă măcar una dintre țările așa-zis “avansate” ar fi avut o democrație reală – nu s-ar fi întâmplat dictatura sanitară pe care am trăit-o cu toții.

Mai mult decât atât: tiranii care au atentat la drepturile democratice, constituționale și internaționale ale omului ar fi fost pedepsiți până acum. Ai văzut tu că s-a întâmplat asta? Sau … crezi că se va întâmpla așa ceva?

Am uitat să-ți spun că acel Cleisthenes de care am amintit, „tatăl democrației”, a introdus ostracizarea (folosită pentru prima dată în 487 î.Hr.). Ce însemna această ostracizare?

Dacă un cetățean era considerat a fi o amenințare pentru democrație, adică orice persoană care părea să aibă ambiția de a se deveni tiran, acesta putea fi exilat din cetate pe o perioda de 10 ani.

Acest lucru se putea face dacă cel puțin 6.000 de cetățeni ai Atenei (adică cam 15% din populația cu drept de vot) considerau că măsura este justă.

Vorbele lui Yannis mă cam puseră pe gânduri. Erau atât de multe idei acolo și aveam atât de multe întrebări încât nu știam cu care să încep. Prima care îmi veni în minte fu cea referitoare la ser:

– De ce ai folosit expresia <<serul așa-zis “salvator”>>?

– Cum de ce?, izbucni Yannis. La tine în țară nu mai merge internetul? Nu vezi datele și informațiile care tot apar după ce s-a risipit vraja “eroilor din linia întâi”?

Nu vezi că țările cu rata mare de vakxxinare au mortalitatea mult mai mare decât țările în care populația s-a opus vakxxinării?

Nu vezi că a crescut peste măsură rata miocarditelor, a cancerului și a bolilor autoimune în țările cu rata mare de vakxxinare?

Nu mai ții minte cum ne făceau ignoranți, primitivi și medievali? Nu mai ții minte cum ne acuzau că nu credem în știință?

Ai uitat că doreau moartea celor nevaccinați?

Nu știu cum a fost la voi, la români, dar la noi presiunea a fost foarte mare.

Nu puteam intra în instituțiile statului, nici măcar la primărie sau la poliție, fără vakxxin! Patronii și-au concediat angajații, fără vakxxin! N-am avut acces în spitale fără vakxxin! N-am avut voie să intrăm în magazine fără vakxxin! N-am avut voie să ieșim din țară fără vakxxin! Nu aveam voie la restaurant, la concert, la cinema, la teatru fără vakxxin!

Studenții nu erau acceptați la cursuri și la examene fără vakxxin! Elevii nu aveau voie la școală, dacă existau „cazuri” în clasă, fără vakxxin!

N-am avut voie să ne rugăm în biserici fără vakxxin. Ne-au închis bisericile! Este prima dată în sute de ani când n-am putut să sărbătorim Învierea Domnului – cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Unde s-a mai văzut așa ceva?!

Nici turcii nu făceau așa ceva. Turcii au cucerit Grecia, dar n-au dărâmat mănăstirile de acolo. E adevărat că le mai jefuiau și puneau biruri mari, dar nu le-au dărâmat. Ăștia de acum sunt mai rău decât turcii!

13. TOATE ACESTEA NU SUNT DECÂT STRATEGII DE MANIPULARE

– De ce spui că nu se ține cont de părerea poporului? Nu există consultări înainte de actele legislative importante?, întrebai eu cu mirare.

– Kirie Ronaldo, dă-mi exemplu de o lege nepopulară care nu a mai fost votată în Parlament deoarece a fost respinsă în urma consultărilor cu așa-zișii representanți ai societății civile sau cu grupurile interesate sau afectate de legea respectivă, se rățoi Yannis la mine.

Adevărul este că nu aveam nici un astfel de exemplu, iar asta nu putea decât să-l bucure pe Yannis. Grecul continuă:

– Sunt mai multe strategii prin care oligarhia manipulează popoarele pentru a accepta astfel de legi nepopulare și anti-popor.

Ori că se consultă cu niște ONG-uri fantomă care nu reprezintă interesele nației, ori că nu invită la consultări grupurile interesate – care au cu adevărat un cuvânt de spus – pe motiv că ar fi fundamentaliste, naționaliste etc., ori că lansează proiecte de legi extrem de dure, iar în urma consultărilor se fac că cedează cu greu în câteva puncte – care nu sunt esențiale – însă , ulterior, lumea respiră ușurată și zice: “Hai, că diavolul nu este chiar așa de negru. Totuși am obținut ceva …” – toate aceste nu sunt decât strategii de manipulare.

Dacă am fi trăit într-o democrație de tip atenian, într-o democrație directă, astfel de legi anti-populare nu ar fi fost votate. Ba mai mult, cei care ar fi încercat să lanseze astfel de legi tiranice, dictatoriale, care reduc drepturile și libertățile oamenilor, ar fi fost scoși din cetate.

Și pentru ca să revin la dictatura sanitară, într-o democrație de tip atenian așa zisa “pandemie”, nu ar fi avut loc. Și nici campania perfidă de inoculare cu ser dubios nu ar fi avut loc.

Cei din cetate, adică poporul, ar fi votat ca virusul să fie tratat ca o gripă, iar tratamentele să fie acordate în funcție de reacțiile individuale ale  fiecăruia, iar nu prin protocoale mârșave ale morții, care tratau la grămadă pe oameni și care nu au avut nici un fel de eficiență.

Unde sunt izoletele? Unde sunt instalațiile de ventilare?

Unde sunt medicamentele care au fost date conform protocolului (dar care nu au servit la nimic)? Unde sunt serurile dubioase aduse la minus 80 de grade Celsius pentru ca apoi să fie vaccinate prin piețe, pe un soare torid?

Unde sunt botnițele care nu aveau nici un fel de efect?

Așa cum s-a dovedit ulterior, poporul a avut dreptate, și nu auto-impusa “elită”.

Toate cele de care ți-am spus nu au fost decât miliarde de euro băgate în buzunarele firmelor din domeniul farmaceutic. De la țâța Farma au fost hrăniți apoi politicienii și cei din presă.

14. SUNT MAI MULTE CATEGORII SOCIALE CARE S-AU COMPROMIS …

Sunt mai multe categorii sociale care s-au compromis în perioada dictaturii sanitare. Nu mă refer aici la politicieni. Ei oricum sunt vânduți și, din acest motiv, nu aveam nici o așteptare din partea lor.

Așa cum nu aveam așteptări de la main-stream mass media, presa vândută, moluște și nevertebrate, cei care ar fi trebuit să tragă primii semnale de alarmă.

Nu mai există presă liberă, ci doar presă vândută, aservită.

Puținele articole oneste pe care le mai vezi sunt doar pe câteva site-uri de pe Internet.

Însă eu cred că cei care au dezamăgit cel mai mult poporul sunt … medicii. Au fost foarte puțini medici care au încercat să arate că ceea ce se întâmplă nu este normal. Nu știu cum a fost la voi, dar la noi poți să-i numeri pe degetele de la o mână pe cei care au avut curajul să spună ce cred și să trateze individual simptomele virusului.

Cei mai mulți și-au vândut pacienții, empatia și omenia pe un pumn de bani.

Toate aceste categorii ar putea să fie iertate de popor dacă s-ar căi, dacă ar arăta sincer că le pare rău pentru ceea ce au făcut și dacă ar mărturisi faptele și crimele oribile pe care le-au făcut. Dar nu o vor face …

Manipularea Covid este începutul unei ere în care oamenii obișnuiți nu mai contează, ci doar elitele autoproclamate.

Însă Dumnezeu le va încurca planurile, kirie Ronaldo. Ai să vezi …

Până atunci, hai să ne bucurăm de revedere și de faptul că am trecut cu bine prin dictatura globală.

• Ia mai toarnă, kirie Yannis! C-avem multe de povestit zilele astea …